2 aprilie 2016

Unirea si dragostea credinciosilor!

*Faptele Apostolilor 4-32:37*

32). Multimea celor ce crezusera, era o inima si un suflet.
Nici unul nu zicea ca averile lui sint ale lui, ci aveau toate de obste.
33). Apostolii marturiseau cu multa putere despre invierea DOMNULUI ISUS. Si un mare har era peste toti.
34). Caci nu era niciunul printre ei, care sa duca lipsa: toti cei ce aveau ogoare sau case,
le vindeau, aduceau pretul lucrurilor vindute,
35). Si-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se impartea fiecaruia dupa cum avea nevoie.
36). Iosif, numit de apostoli si Barnaba, adica, in talmacire, fiul mingiierii, un Levit, de neam din Cipru.
37). A vindut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, si i-a pus la picioarele apostolilor.

Desigur, numai atunci si acolo unde este dragoste, este si unitate. Uitati-va, in multe tari, unde un partid cistiga alegerile, dar n-au o majoritate necesara sa formeze un govern, intotdeauna cauta sa faca coalitie cu alte partide mai mici sa poata guverna. Acolo este coalitie, dar lipseste dragostea; de ce spun aceasta, pentru ca partidul care a cistigat cu o mare majoritate, isi formeaza guvernul fara sa aiba nevoie de alte fractiuni politice, si pe celelalte le trateaza ca atare cu multa indiferenta.
Scriptura ne invata ca intre adevaratii crestini nu trebuie sa fie asa, ci, toti sa aiba o dragoste frateasca unii pentru altii, si acolo va fi o legatura si o unitate desavirsita, pentru ca DUHUL SFINT ne uneste. Si avem ca invatatura pe paginile Scripturi, vietati mici, cum sint; furnicile, ele nu traiesc prin putere, ci prin strategie, sint unite.

Daca ne aducem aminte despre imnul unirii dintre tarile Romane, care suna cam asa; “Hai sa dam mina cu mina cei cu inima Romina, sa jucam hora fratiei, pe pamintul Romaniei, unde-i unul, nu-i putere la nevoi si la durere, unde-s doi puterea creste, si dusmanul nu sporeste”.
Dar unitate n-a fost niciodata, nici intre popoarele noastre Romane, cum dealtfel nu a fost unitate nici intre alte popoare. Unitate este doar in trupul lui CHRISTOS, pentru ca unitatea este facuta de DUHUL SFINT, si madularele ingrijesc unele de altele in dragoste. Ma gindeam intii sa dau ca exemplu; trupul omului, dar nici acolo nu-i unitate, pentru ca daca ar fi, picioarele n-ar mai alerga la crisma sa dea gurii de baut, pentru ca ar sti ca sufera stomacul, ficatul, si chiar capul, ca ai dureri, deci nici acolo nu-i vorba de unitate.

Si unde este unitate, acolo este un singur scop; ca, toti sa fie o inima, un cuget, si un gind. Cuvintul din text spune: ca, “Apostolii marturiseau cu multa putere despre invierea DOMNULUI ISUS”. Daca am cauta sa insiruim religiile acestei lumi, si fondatorii lor, vom descoperi ca: “Toti acestia sint morti pentru vesnicie”. Dar crestinismul care nu este o religie, marturiseste cu putere ca, FONDATORUL credinciosilor, a murit pentru pacatele poporului SAU, si din cauza ca am fost socotiti neprihaniti a inviat, si este viu in vecii vecilor.
(1 Timotei 3-16) spune: “CEL ce a fost aratat in trup, a fost dovedit neprihanit in DUHUL, a fost vazut de ingeri, a fost propovaduit printre Neamuri, a fost crezut in lume, a fost inaltat in slava”. Iata, nadejdea credinciosului! Merge pina dincolo de limitele finitului, si prin credinta in CEL care este INFINIT, traieste deja in vesnicie, cu CEL care a murit si inviat din morti. Noi nu ne-am pus nadejdea intr-un muritor de rind, la al carui mormint se duc oamenii si pling, ci, noi avem o bucurie negraita, pentru ca nadejdea noastra este vesnica.

Si noi crestinii, sintem ziditi si inradacinati in EL, (CHRISTOS), prin credinta. Am fost ingropati impreuna cu EL, (CHRISTOS), prin botez, si inviati in EL, (CHRISTOS), si impreuna cu EL, (CHRISTOS), prin credinta in puterea lui DUMNEZEU, care L-a inviat din morti. Si pe noi care eram morti in greselile si firea noastra paminteasca, netaiata imprejur, DUMNEZEU ne-a adus la viata impreuna cu EL, (CHRISTOS), dupa ce ne-a iertat toate pacatele.

Si aceasta unitate intre noi, care sintem trupul lui CHRISTOS, n-am facut-o noi, prin puterile noastre, ci,
a facut-o DUMNEZEU prin DUHUL SFINT care ne-a unit cu CAPUL, cu CHRISTOS.
Este frumoasa taina Evangheliei, si nu numai atit, ea are fagadiunta vetii de acum si a celei viitoare.

Fiecare om la rindul lui isi cauta asociere cu cineva, dar aceasta nu tine vesnic, pentru ca este coalitie, dar unitatea facuta de DUHUL SFINT este vesnica. Asa ca nadejdea noastra nu se incheie la mormint, cum cei mai multi o au, ci, noi nadajduim intr-o lume, care nu face parte din lumea aceasta, si a carei obirsie merge pina-n vremurile vesniciei.

DUMNEZEU sa ajute tuturor, acelora care pina acum au avut alt crez, si care se spulbera odata cu trecerea din lumea aceasta, intr-un mormint, sub o lespede, sub o piatra. Nadejdea credinciosului este ISUS CHRISTOS cel inviat.




Articol conceput de : 
*MIHAI CHIRITEL*

REDITARE SI PRELUCRARE BY DANY

Niciun comentariu: